De la iubire la ura

Se spune ca de la iubire la ura nu este decat un pas. Sunt doua extreme insa care inevitabil coabiteaza. Trist este cand stapanirea de sine nu face parte din ecuatie. Si mai trist este cand totul inseamna o crima. Cazul baiatului care si-a omorat tatal este terifiantul caz care demonstreaza ca inca sunt cazuri de violenta domestica si asta se rasfrange asupra educatiei si dezvoltarii copiilor.

La cei doar 15 ani s-a transformat in calau. Culmea este descris de cei din jur ca fiind un copil linsitit si muncitor, cu respect si cu interes pentru studii. Profilul unui copil care se comporta normal si isi traieste viata in limita interesului potrivit varstei. Insa intr-un moment in care realizeaza ca bataile tatalui, violentele fata de cea care i-a dat viata reprezinta mult mai mult decat un caz izolat actioneaza cu o minte nebuna.

Firul povestii aduce in prim plan tratamentele rele la care era supus nu numai baiatul ce acum poarta eticheta de criminal. O ultima intamplare face ca mama sa fie taiata cu cutitul si sa ajunga la spital. Este momentul in care tanarul rabufneste si actioneaza.

Viata unui astfel de copil va sta mereu sub semnul ceasului rau in care nu a mai putut indura tratamentul la care era supus. Bataile frecvente vor transforma inevitabil pe cei mici in oameni violenti de asemenea. Ajunsi la maturitate au aceleasi inclinatii ca si parintii. Mediul este si el de vina cand o educatie precara si o lipsa de respect inseamna puterea unui barbat arata ca atare. O societate care in mediul rural condamna divortul, o lume in care a indura este egal cu "asa e viata"; o lume care trasnforma copii in calai.