Este deja un lucru cert ca pentru o perioada din timpul programului angajatii nu mai dau acelasi randament. Oboseala isi spune cuvantul si nu numai astfel ca sfarsitul de program este cel mai adesea timpul cel mai nepotrivit pentru a face lucruri marete.
La un moment dat un studiu de caz cu un final raportat de un psiholog american sustinea ca programul ideal de munca ar fi cel care alterneaza pauzele cu munca. Si nu pentru ca angajatii sa taie frunze la caini ci pentru a savura o cafea in voie, pentru relaxare ca dupa acea ora sa vina plini de spirit inapoi la munca. De asemenea se crede ca munca la exterior pentru cei care muncesc la birou este mai mult decat benefica. Pana la urma rutina nu face bine pe termen lung astfel ca a schimba din timp in timp modul de a face lucrurile este acea gura de aer proaspat de care avem nevoie in mod frecvent.
Cat despre suedezi varianta lor este in curs de dezbatere pentru a se implementa desi se aplica la bugetari. Contestatarii cred ca tine de o campanie politica insa cert este ca avand poate un program mai scurt suntem mai focusati pe munca; daca concentram orele de munca vom face acelasi lucru si pentru atentia noastra. Exista insa si o parte mai putin buna caci nimeni nu garanteaza ca nu va interveni si lenea- program mai scurt, munca efectiva mai putina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce parere ai?
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.